Dragă G.,

Mă uit la pagina asta goală ca la un extemporal de liceu. Mi-e frică... Păstrez credinţa naivă că aşa trebuie, că doar aşa pot face dovada bunei mele credinţe. Prostii de femeie intoxicată de visele altora...

Mă gândesc toată ziua că am să-ţi scriu. Iar când se pune problema s-o fac, îmi dau seama că e mult prea greu. Îţi povestesc puţin, mă lamentez în faţa ta fără să poţi ghici cu adevărat evenimentele exterioare pe care încerc să le sugerez. Căci toate neliniştile sunt justificate de exterior, nu? Nefericirea şi neajunsurile îşi au cauze reale, dramele nu pot fi închipuite sau reduse la universul interior al celui ce se vrea victimă sau călău. Nici măcar eu nu cred în lamentări mărunte, în lacrimile femeii care-şi arată astfel suferinţa, în durerile celor ce zbiară şi acuză cu detaşare.

Îmi provoacă curiozitate felul meu de-a fi. Mă ştiu superficială şi lipsită de voinţă, o femeie dintre cele ce plâng şi râd cu usurinţă şi care cred că universul lor interior e cu atât mai profund cu cât plâng mai repede sau se isterizează mai uşor. Nu vreau să pozez în victimă, sunt departe de-a-mi însuşi un asemenea rol mărunt...Îmi provoacă greaţa gândul că aş fi putut provoca o astfel de impresie sau că un prieten apropiat vede în mine un om de treabă, de bun-simţ în situaţia asta.

Sunt conştientă de neajunsurile astea. Mi se întâmplă des să mă îndoiesc de suferinţa mea, pentru că pot să privesc în altă parte, pot să mănânc şi să dorm. Mă cunosc prea bine. Dar impresia mea e denaturată de conştiinţa sinelui, de dorinţa de-a mă justifica forului meu interior, căci trăiesc. Supravieţuiesc zilei de ieri, supravieţuiesc faptelor exterioare şi sentimentelor pentru că încă mai am o părere bună despre omul pe care îl plagiez atât de prost. Îmi supravieţuiesc mie pentru că sunt alţii mai răi ca mine, şi pentru că cei ce nu se mai pot suporta sunt curajoşi. Eu nu...

Nu-mi da sfaturi şi nu face greşeala de-a te imagina rezolvând ipohondriile mele în maximum o săptămână. Pe astea le pot curăţa şi singură, dacă vreau...Spune-mi în schimb, cum să-i vindec pe alţii de neajunsurile mele?

Bucureşti, 20 octombrie 2009