Consiliere si pseudoconsultanta

Deunazi, intr-unul din momentele mele cele mai inspirate, mi-a revenit in minte o discutie pur teoretica si plina de afectare pe care o purtam cu un apropiat de-al meu. Subiectul tine de specia larga: racile ale societatii noastre mult prea mercantile si superficiale, si anume complexul consilierii si falsa nevoie pentru consultanta de orice fel.
Nu prea ma pot raporta deloc la etapa vremea bunicii sau cum traiau strabunicii nostrii in conditii similare, dar nu cred ca gresesc prea mult afirmand ca consilierea e o chestiune originala a societatii moderne.
Pe piata muncii, exista un numar considerabil de consilieri de tot felul, care aduc contributii financiare consistente in domeniile in care profeseaza: consilieri juridici, financiari, psihologi, psihoterapeuti, specialisti in probleme de cuplu, consilieri in relatia cu Dumnezeu, consilieri nutritionisti, profesionisti in make-up, intretinere sau vestimentantie, consultanti in probleme de comunicare, specialisti in integrare europeana, etc. Exemplele sunt nenumarate, si daca stau bine sa ma gandesc, aproape orice meserie sau calificare profesionala ne permite sa ne consideram cu totii consilieri in specia noastra.
Nu neg importanta sau relevanta acestor meserii, cu atat mai mult cu cat aceasta diviziune amplificata a muncii ne permite sa avem acces la servicii si marfuri superioare calitativ comparativ cu alte perioade.
Frustrarea mea are in vedere faptul ca aceasta specilizare exagerata presupune in acelasi timp o incapacitatea sporita de-a face fata problemelor reale din viata de zi cu zi. Americanii, sunt atat de eficienti si de buni profesionisti in domeniul lor de activitate, incat au uitat sa gandeasca singuri. Se pot lauda intradevar ca sunt sacri in infilaterea becului, insa atunci cand se pune problema sa gateasca apeleaza la fast-food si conserve. Ca sa acopere lipsa de profunzime si lacunele unei educatii sanatoase, societatea americana le pune la dispozitie un preot cu chef exagerat de viata si extrem de diferit de formalul nostru popa cu glas nazal.
Super-specializarea asta tipica societatilor dezvoltate este atat de exagerata incat putem ajunge cu usurinta la concluzia ca orice specialist este un consultant de un anumit gen, absolut indispensabil.
Ajungem atat de apreciati in profesia noastra, incat nu mai avem timp si energie pentru activitatile ce acum 20 de ani pareau comune. Un avocat ce lucreaza astazi in consultanta este atat de ocupat in a-si lua in serios meseria, incat nu mai poseda energia si timpul fizic pentru viata personala sau implinire sufleteasca. Si cum societatea are grija sa acopere toate aceste lipsuri inerente, nu-i va fi deloc greu avocatului nostru sa apeleze la un alt specialist, poate unul in psihoterapie sau consiliere de cuplu.
Un specialist iti poate pune la dispozitie metode si alternative in solutionarea problemelor de orice fel, insa cred ca este exagerat sa pretindem ca astfel de masuri ne pot face mai fericiti sau mai impliniti. Apelul pe care il facem tot mai des la diversi altii demonstreaza incapacitatea noastra sporita de-a ne dezvolta niste calitati instinctive, talente specifice naturii umane. E normal ca un contabil sa detine controlul situatilor contabile sau ca un nutritionist sa ne invete intr-o mai buna masura cum sa ne hranim corect, insa e contrar bunului-simt sa uitam ca echilibrul, chiar daca sacrifica performanta este o solutie mult mai sanatoasa pentru viata noastra personala.
Riscul de-a esua este cu atat mai neplacut cu cat sansele noastre de reabilitare sunt scazute. Suntem doar consilieri pentru problemele altora, nu si pentru ale noastre. Stim doar Real Estate sau cum sa vindem vacante in Maramures, insa nu cunoastem motivul pentru care copiii nostri nu sunt pe masura asteptarilor. Societatea asta pseudo-pacifista si axata pe comunicare ne-a facut sa uitam esentialul, ne-a satisfacut imaginatia cu vise marunte si meschine, ne-a transformat in omuleti debili si ne-a lipsit de-o structura morala sanatoasa.