Dinţi albi de Zadie Smith,

Sunt sceptică atunci când se pune problema de fericirea expatriaţilor. Mai ales când expatriaţii aleg să-şi trăiască viaţă şi să-şi crească copii într-o civilizaţie cu totul diferită de cea în care au crescut.
Romanul Dinţi albi a lui Zadie Smith este povestea a doua familii cu tradiţie şi origini în Bangladesh şi Jamaica care încercă să facă faţă şocului cultural şi social provocat de civilizaţia vest - europeană.
Archibald Jones şi Samal Iqbal se cunosc în timpul celui de-al doilea război mondial, în nişte împrejurări destul de curioase şi mai degrabă amuzante, decât eroice. Peste ani, cei doi reiau legăturile, punând bazele unei prietenii solide şi leagă inevitabil destinele familiilor lor.
Samal, musulman convins, este contrariat de slăbiciunile vestului şi militează pentru întoarcerea familiei sale în Bangladesh, lucru care nu se va întâmpla niciodată. Îşi trimite însă unul dintre fii pentru o perioadă de câţiva ani, cu convingerea că în felul acesta îl va salva. Contrar aşteptărilor sale, fiul trimis în ţara de origine se întoarce mai puţin musulman decât era de aşteptat. Millat, fiul rămas în Londra, parcurge şi el un drum al căutării de sine şi aderă la o mişcare fundamentalistă.
Archibald, supravieţuieşte unei sinucideri şi se căsătoreşte cu o tânără jamaicană, Clara. Duc împreună o existenţă insipidă şi lipsită de perspective. Irie, fiica lor, trăieşte aceeaşi dramă a regăsirii de sine.
O saga bine construită şi plină de umor. O lectură plăcută.