Cred ca si angajatii de la Institutul de Medicina Legala "Mina Minovici" stiu ca absenta sufletului inseamna un simplu corp uman, si ca trebuie sa incerci sa iti faci treaba cat mai detasat de orice simtaminte duioase.
Am luat parte azi la o autopsie a unui batran de saptezeci si ceva de ani care s-a sinucis prin spanzurare. Din teribilism profesional, am vrut sa vad daca pot face fata unui astfel de moment. Cum sa nu se poata?!Doar o sa ma vad pusa in astfel de situatii destul de des, daca profesia de magistrat ma va alege. De putut am putut, dar trebuie sa recunosc ca m-a dat un pic peste cap. Nu am putut sa nu ma gandesc ca trupurile acelea neinsufletite din sala au fost acum cateva zile bucuria sau necazul unor oameni ca mine.
Incearca sa-ti imaginezi ca daca nu ai suflu in tine, un tanar inalt si brunet, sictirit de viata si de job te va taia ca pe purcelusul de Craciun. Chiar am remarcat cu constiinciozitate ca tata este mult mai atent cu porcul de Craciun decat tanarul acela a carui formare profesionala ne este mie si prietenelor mele aproape necunoscuta. Dar ce spun eu aici? Porcul se taie o singura data pe an, asa ca tata are toate motivele sa fie tipicar, pe cand baietii de la IML nu au timp de asa ceva.
Cu toate aceste rationamente incurajatoare, nu pot sa nu ma gandesc ca mana celui ce taie mangaie peste cateva ore pielea fina a copilului sau. In piele, in par, in haine poarta mirosul fetid de cadavru uman.
Nu am puterea morala sa condamn moartea. Sa nu fiu totusi absurda! Tare mult mi-ar placea insa sa nu am parte de o moarte violenta, si nicidecum sa stiu ca cei dragi mie ar putea sa faca obiectul glumelor profesionale ale sacrilor ce-si fac anii de pensie la un institut de medicina legala sau obiectul de studiu al studentilor de la Drept, curiosi sa-si testeze curajul.
Cu toate astea, fac niste observatii puerile cand e sa observ comportamentul legistilor and Co(remarcati ca aspectul asta m-a preocupat din plin): colegii de serviciu isi ureaza "Buna dimineata!" Ce dracu o fi asa buna, cand astazi aveti de autopsiat(a se citi macelarit) un batran spanzurat, o doamna de 50 de ani decedata pe masa de operatie, un individ la vreo 40 de ani cu capul zdrobit, etc.
The usual, nimic interesant, nicio domnisoara mai dragutica, vreo personalitate mai cunoscuta sau macar un indiciu de omor. Cu totii avem zile normale. Ne plafonam, rutina, ce sa te faci?!
Eu am avut o zi deosebita. Am ajuns la concluzia ca imi plac oamenii vii, si zambetele largi.
Imi place pielea fina si ochii deschisi.
Prietenii si parintii.
Chiar si oamenii in metrou cu fete tampe si lipsite de seninatate.
Oamenii marunti, cu preocupari ridicole care uita pentru ce traiesc...
Un comentariu:
Si eu am visat in liceu sa fiu procuror, dar tocmai faptul ca nu as fi reusit sa fiu suficient de tare pentru asemenea experiente despre care scrii, m-a facut sa renunt. Jos palaria pentru ca ai putut :)
Trimiteți un comentariu